Imagine Archives

Anxietatea

Anxietatea

Anxietatea

(articol scris de psih. Ligia Cristache Savu)

Anxietatea este definita in Dictionarul de Psihologie Larousse, 2000, ca „stare afectiva caracterizata printr-un sentiment de insecuritate, de tulburare, difuz„.
Anxietatea este o stare constanta de neliniste, in care simtim ca nu suntem in siguranta si asteptam ca un lucru rau sa se intample.

Diferenta dintre anxietate si frica:

Frica este simtita in momentul in care pericolul este imediat, de cele mai multe ori iminent si il putem cunoaste si evalua, de exemplu: suntem alergati de caini.  Anxietatea, ca si frica este o emotie, insa in acest caz pericolul este potential, nu neaparat iminent si de cele mai multe ori anticipam, ca un lucru grav se poate intampla, de exemplu: urmeaza sa sustin un examen important, este posibil sa nu obtin un rezultat bun.

Astfel, putem concluziona ca anxietatea este o stare care dureaza mai mult decat frica si este diferita de aceasta.

Cateva forme ale tulburarilor de anxietate, conform DSM IV revizuit:

  • atac de panica
  • agorafobie, anxietatea referitoare la, sau evitarea de locuri sau situatii din care scaparea poate fi dificila (sau jenanta) sau in care ajutorul poate sa nu fie accesibil.
  • fobie specifica, anxietate semnificativa clinic provocata de expunerea la un anumit obiect sau situatie temuta, ducand adesea la comportament de evitare
  • fobie sociala, anxietate semnificativa clinic provocata de expunerea la anumite tipuri de situatii sociale sau de performanta, ducand adesea la comportament de evitare
  • tulburare obsesiv-compulsiva, se caracterizeaza prin obsesii (care cauzeaza o anxietate sau detresa marcata) si/sau prin compulsii (care servesc la neutralizarea anxietatii)
  • stres posttraumatic, se caracterizeaza prin reexperientarea unui eveniment traumatic extrem, acompaniata de simptome de excitatie crescuta si de evitare a stimulilor asociati cu trauma.
  • stres acut, se caracterizeaza prin simptome similare celor ale stresului posttraumatic care apar imediat, ca urmare a unui eveniment traumatic extrem.
  • anxietate generalizata se caracterizeaza prin cel putin 6 luni de anxietate si preocupare excesiva si persistenta. Descrieri preluate din DSM IV revizuit.

Ne intalnim din ce in ce mai des cu expresia ATAC DE PANICA, insa ce este cu adevarat un atac de panica?!

Conform DSM IV revizuit, atacul de panica este inclus in Tulburarile de anxietate si „este o perioada discreta in care exista debutul brusc al unei aprehensiuni, frici sau terori intense, asociate adesea cu senzatia de moarte iminenta, iar criteriile de diagnostic pentru atacul de panica sunt:

O perioada distincta de frica intensa sau de disconfort in care patru (sau mai multe) dintre urmatoarele simptome apar brusc si ating culmea in decurs de 10 minute:

  1. palpitatii, batai puternice ale inimii sau accelerarea ritmului cardiac
  2. transpiratii
  3. tremor sau trepidatie
  4. senzatie de scurtare a respiratiei sau de strangulare
  5. senzatie de sufocare
  6. dureri sau discomfort precordial
  7. greata sau detresa abdominala
  8. senzatie de ameteala, dezechilibru, vertij sau lesin
  9. derealizare (sentimentul de irealitate) sau depersonalizare (detasare de sine insusi)
  10. frica de pierdere a controlului sau de a nu innebuni
  11. frica de moarte
  12. parestezii (senzatii de amorteala sau de furnicaturi)
  13. frisoane sau valuri de caldura.”

Anxietatea nu trebuie privita ca o emotie negativa sau disfunctionala, care trebuie eliminata in totalitate din existenta noastra. Este ca toate celelalte o emotie naturala care ne ajuta in procesul de supravietuire, insa se impune necesitatea sau nevoia de a delimita anxietate normala (dupa cum am mai spus, necesara supravietuirii) si anxietatea patologica. Astfel este foarte important de mentionat ca doar in momentul in care mai mult de patru din cele treisprezece simptome mentionate mai sus sunt resimtite putem afirma ca am trait sau am avut un atac de panica, iar in acest caz se impune solicitarea ajutorului din afara, fie ca vorbim despre psiholog, fie ca vorbim despre medicul psihiatru.

Va recomandam sa evitati autodiagnosticarea si sa cereti ajutor atunci cand anxietatea va compleseste si se desfasoara pe o perioada lunga de timp.

Modalitati de a trata anxietatea:

  • cu ajutorul unui psihoterapeut prin intermediul diverselor forme de psihoterapie.
  • cu ajutorul unui medic psihiatru prin tratament medicamentos specific.

Tratamentul pentru tulburarile de anxietate este prescris doar de medicul psihiatru iar modificarea acestuia are loc in urma recomandarii medicului curant.

Articol scris de psih. Ligia Cristache Savu – psiholog practicant autonom pe psihologia muncii, organizationala si psihologia transporturilor.
Pentru programari, contactati Call Center PULS la 021.9290.
Cum si de ce sa ne autoevaluam mamar?

Cum si de ce sa ne autoevaluam mamar?

Cum si de ce sa ne autoevaluam mamar?

(Articol scris de dr. Andreea COTUNA, Medic Specialist Obstetrica – Ginecologie)

Autoevaluarea palpatorie a glandei mamare este necesara pentru identificarea timpurie a unor modificari structurale. Aceasta nu exclude vizita periodica (anuala) la medicul ginecolog.

In primul rand, durerea perceputa la nivelul sanilor (mastodinia), fiziologic, apare ca raspuns al glandei mamare la nivelurile hormonale din organism si anume, estrogenii determina proliferarea ductelor mamare, iar progesteronul proliferarea ductelor si diferentierea lobulilor mamari. Ca urmare, premenstrual poate aparea congestia vaselor de sange si expansiunea ductelor cu retinerea fluidelor la nivelul
tesutului mamar. Aceasta traducandu-se printr-o crestere usoara in dimensiuni a glandei mamare.
Mastodinia fiziologica este bilaterala si ciclica.

Patologic, durerea mamara este de regula unilaterala si poate fi asociata cu multiple afectiuni ale glandei (de exemplu datorata existentei unor formatiuni tumorale benigne, maligne). Pentru depistarea cauzelor durerii mamare unilaterale sunt necesare investigatii paraclinice, precum ecografia mamara, mamografia.

CAND ne autoevaluam mamar?

Ideal ca moment este cel postmenstrual, iar in cazul persoanelor aflate la menopauza in orice zi a lunii.

CUM ne autoevaluam mamar?

Inspectia sanului este primul pas.

Cum si de ce sa ne autoevaluam mamar?
Persoana este in picioare, in fata oglinzii, cu bratele pe langa corp, apoi cu bratele ridicate deasupra capului. Pot fi observate variatii anormale privind conturul, marimea sanilor, eventuala retractie mamelonara, prezenta scurgerilor mamelonare, pielea inrosita etc.

Cum si de ce sa ne autoevaluam mamar?

 

 

Palparea se realizeaza cu degetele (aratator, mijlociu, inelar) unite ca in imaginea alaturata, in sens circular, radial, vertical, crescand intensitatea presiunii.

 

Axila nu trebuie neglijata.

Cum si de ce sa ne autoevaluam mamar

Bratul trebuie pozitionat la distanta de corp, iar degetele de la mana opusa introduse in axila. Astfel, pot fi decelate eventualele formatiuni nodulare anormale.

Autoevaluarea mamara ne ajuta sa detectam timpuriu existenta unor anomalii si sa actionam in consecinta. Cu cat mai repede anomaliile sunt detectate, cu atat conduita terapeutica este initiata la timp pentru a evita progresia bolii si aparitia complicatiilor.

Articol scris de dr. Andreea COTUNA, Medic Specialist Obstetrica – Ginecologie
Pentru programari la dr. A. COTUNA contactati Call Center PULS la 021.9290.
Iaurtul. Beneficiile consumului de iaurt.

Iaurtul. Beneficiile consumului de iaurt.

Iaurtul. Beneficiile consumului de iaurt.

Iaurtul este unul dintre cele mai sanatoase alimente avand numeroase beneficii pentru mentinerea unei sanatati de invidiat si pentru buna noastra dispozitie. Este gustos, sanatos si hranitor si poate fi consumat si in asociere cu diverse combinatii de fructe sau cereale.

Iaurtul este un aliment complex continand proteine animale, calciu, tiamina, niacina, riboflavin, acid folic, vitamina B6, B12, K, Mg, bacterii probiotice.

Traditional, laptele se consuma la micul dejun sau inainte de culcare. Data fiind varietatea sortimentelor insa, iaurturile pot fi consumate oricand pe parcursul zilei, in cadrul meselor principale sau ca gustari intre mese. Iaurturile cele mai recomandate sunt cele solide deoarece sunt absorbite mult mai repede, iar elementele nutritive sunt asimilate mai usor de catre organism.

Principalele beneficii ale consumului de iaurt:

  • Protejeaza mucoasa gastrica; bacteriile probiotice din componenta lui rezista la actiunea sucului gastric si a sarurilor biliare fiind utile in afectiuni precum gastrita si ulcerul.
  • Atenueaza efectele intolerantei la lactoza.
  • Regleaza tranzitul intestinal si contribuie la detoxifierea organismului.
  • Are efect de neutralizare a enzimelor secretate de bacteriile depunatoare asociate in special cu cancerul de colon; deasemenea, are un efect favorabil si in inflamatiile intestinale, infectia cu Helicobacter pylori, sindromul de intestin iritabil.
  • Reface microflora intestinala distrusa in urma unor afectiuni gastrointestinale sau prin utilizarea antibioticelor.
  • Calmeaza iritatiile si senzatiile de usturime date de candidoze (intalnite frecvent in urma tratamentelor cu antibiotice). Este recomandat a se folosi iaurturi ce nu contin prea multi aditivi si iaurturi ce contin culturi naturale.
  • Determina intensificarea absorbtiei mineralelor in organism, in special a calciului necesar sanatatii sistemului osos, prevenind astfel osteoporoza (indicat femeilor care se apropie de menopauza) si influenteaza pozitiv procesul de crestere, in special la copii.
  • Intensifica raspunsul imun al organismului prin stimularea productiei de anticorpi. Crescand imunitatea, persoanele care consuma cu regularitate iaurt fiind ferite de raceli.
  • Iaurturile degresate pot fi folosite de persoanele care au colesterolul crescut avand avantajul ca nu aduc un aport lipidic suplimentar. De asemenea, asocierea cu efort fizic si o dieta echilibrata ne ajuta sa slabim.
  • Ofera stralucire si tinerete tenului fiind folosit si in tratamentele cosmetice, pentru diminuarea ridurilor, acnee etc.
  • Poate fi o adevarata arma impotriva respiratiei urat mirositoare.
Ce se intampla atunci cand glicemia creste foarte mult?

Cetoacidoza diabetica

Ce se intampla atunci cand glicemia creste foarte mult?

Atunci cand glicemia atinge valori foarte mari poate aparea o complicatie acuta a diabetului – cetoacidoza diabetica.

Tabloul clinic al acestei complicatii consta in:

  • un istoric de poliurie, polidipsie si astenie fizica marcate
  • scadere rapida in greutate
  • aspect al fetei palid ori rosiatic
  • semne ale deshidratarii severe (secundara poliuriei) precum: limba uscata, tegumente uscate, cresterea pulsului, tendinta la hipotensiune arteriala
  • respiratia acidotica: respiratii adanci, cu frecventa crescuta
  • halena acetonemica: miros caracteristic al respiratiei de acetona sau fructat
  • simptome digestive: greata, varsaturi, dureri abdominale
  • semne neurologice: confuzie, agitatie, somnolenta

Cetoacidoza diabetica reprezinta o urgenta si poate pune in
pericol viata pacientului, acesta necesitand tratament specific si de urgenta in spital.

Articol scris de dr. Mihaela BUZEA, Medic Specialist Diabet, Nutritie si Boli Metabolice
Pentru programari, contactati 021.9290.
Radiografie - Centrul Imagistica PULS

RADIOGRAFIA

RADIOGRAFIA

Radiografia medicala este un termen general care face referire la investigatii care au ca rezultat vizualizarea unor parti interne ale corpului cu ajutorul razelor X (radiatiilor Röntgen) care impresioneaza un film fotografic.
Radiografia este cea mai utilizata metoda de examinare cu raze X din cadrul radiologiei cu ajutorul acesteia putand fi efectuate examinari ale diferitelor parti ale corpului. Cu ajutorul radiografiilor pot fi diagnosticate in mod corect anumite afectiuni medicale datorita calitatii imaginii şi a acurateţii interpretarii acesteia de catre medic.

Exista si cazuri in care la radiografie apar rezultate fals negative, precum cele in care pacientii:
• nu respecta indicatiile operatorului in timpul investigatiei (respira sau se misca in timpul expunerii)
• au utilizat alifii sau tincturi ce contin metale cu scurt timp inaintea expunerii
• care au la ei obiecte de metal – vestimentare sau bijuterii

• sunt supraponderali (calitatea imaginii obtinute nu este optima)
• au musculatura in exces
• aerocolia suprapusa peste corpii vertebrali influenteaza aprecierea structurii osoase

• Au bandaje si atele gipsate
• Poarta corsete medicinale
• Au implanturi cu silicon
• Poarta stimulator cardiac
• Prezinta cicatrici post interventie chirurgicala anterioara la nivelul plamânilor

• Au efectuat o investigatie imagistica cu substanta de contrast orala in saptamâna anterioara examenului radiologic

Peste 60 de tipuri diferite de investigatii radiologice pot fi efectuate in cadrul Centrului de Imagistica PULS aflat in incinta Clinicii Stefan cel Mare.
Programarile pot fi facute telefonic la 021.9290 sau utilizand formularul disponibil aici.
Obtinerea unor rezultate concludente pentru investigatiile radiologice pe care le veti efectua presupune respectarea cu strictete a pregatirilor recomandate de medic si a informatiilor oferite de colectivul Centrului de Imagistica PULS.

Clinica PULS - Pregatirea pentru analize medicale

Pregatirea pentru analizele de sange

Pregatirea pentru analizele de sange

Analizele medicale reprezinta ansamblul de procedee care furnizeaza informatii despre aspectul si functionalitatea diferitelor organe.
Pentru ca analizele medicale de laborator sa reflecte cu acuratete starea organismului, pe langa performantele echipamentelor si a personalului laboratorului, pregatirea pacientului inaintea recoltarii este deosebit de importanta.

Intervalul ideal de timp pentru recoltarea probelor biologice este 7:00 – 9:00 dimineata, nu pentru ca acesta este programul punctului de recoltare, ci pentru ca reprezinta perioada din zi optima pentru recoltarea produselor biologice. Exista si exceptii de la aceasta regula, dar acestea va vor fi indicate de medicul care le solicita.
De remarcat este faptul ca exista o serie de medicamente care pot altera rezultatele analizelor medicale. Acesta este motivul pentru care va sugeram sa intrebati medicul de la care primiti trimiterea la analize daca trebuie sa intrerupeti medicatia sau doar sa comunicati personalului de la punctul de recoltare ce fel de tratament urmati. Deasemenea, exista anumite teste care sunt facute numai dupa administrarea unor substante sau medicamente cum ar fi: testul de toleranta la glucoza (hiperglicemia provocata) care va fi facuta dupa administrarea de glucoza sau testele in dinamica (de stimulare sau inhibare) pentru diferiti hormoni.

Obtinerea unor rezultate concludente pentru analizele si investigatiile pe care le veti efectua presupune respectarea cu strictete a pregatirilor recomandate de medic si a informatiilor oferite de colectivul Clinicilor Medicale PULS.
Interpretarea rezultatelor investigatiilor (laborator, ECG, ecografie etc.) poate fi facuta doar de catre medic, pe baza coroborarii tuturor datelor clinice si paraclinice.

Inaintea recoltarii probelor pentru analizele de sange este bine sa evitati:

  • Consumul de alimente. Mancatul cu mai putin de 14 ore inainte de efectuarea unei analize de sange va compromite intotdeauna valorile probei de laborator, in special ale colesterolului si glicemiei.
  • Administrarea de medicamente. Anticonceptionalele, estrogenul, anticonvulsivele, diureticele, corticosteroizii sau antidepresivele sunt substante care interfereaza intotdeauna cu rezultatele unei probe de sange.
  • Stresul fizic. In cazul in care va aflati intr-o perioada de stres fizic, cauzat de o boala acuta sau de o infectie, analizele de sange vor inregistra un nivel mai mic de colesterol bun HDL si un nivel ridicat al trigliceridelor.
  • Consumul de bauturi. In cazul analizelor de sange care urmaresc masurarea nivelului lipidelor si al glucozei, doar apa este permisa.
  • Guma de mestecat. Evitati guma de mestecat.
  • Exercitiile fizice sustinute. Orice forma de efort fizic este intezisa cu 8 ore inainte de analizele de sange.
  • Fumatul. Substantele nocive din tigarete ajung cu rapiditate in sange, de aceea fumatul este strict intezis cu cel putin 14 ore inainte de efectuarea testelor de sange.
Despre Litiaza Renala

Litiaza renala

 

Litiaza renala

Litiaza renala este o afectiune care se caracterizeaza prin formarea de calculi la nivelul tractului urinar, in urma precipitarii unor substante care in mod normal sunt dizolvate in urina. Factorii favorizanti ai acestei afectiuni sunt deshidratarea, dieta (exces de calciu si proteine), infectiile urinare cu germeni care secreta ureaza (Proteus si Providencia), excretia crescuta prin urina a unor substante (calciu in hiperparatiroidism, oxalati in afectiuni intestinale cronice etc.), anomalii anatomice congenitale.

Din punct de vedere clinic, atata timp cat calculii sunt imobili, pacientul nu prezinta simptome sau poate prezenta dureri lombare nespecifice. Cand calculul se mobilizeaza apare colica renala care se manifesta prin dureri intense in regiunea lombara cu iradiere in abdomenul inferior si in testicul, respectiv labiile mari. Durerea este adesea insotita de greata, varsaturi si subocluzie. In plina colica renala, urina poate fi rosiatiatica (hematurie).

In procesul de diagnosticare sunt extrem de utile ecografia si radiografia renala simpla (care poate evidentia numai calculii radioopaci), ambele putand fi efectuate si in plina colica renala. Urografia este folosita pentru a aprecia starea functionala a rinichilor, dimensiunile lor, existenta unor cauze congenitale si nu se face pacientilor in plina colica renala sau celor care au hematurie.

Pacientii cu litiaza renala pot dezvolta in timp anumite complicatii precum: hidronefroza, infectii (pielonefrita acuta si cronica, abcese renale etc.), insuficienta renala cronica (cand exista calculi la nivelul ambilor rinichi sau pacientul are un singur rinichi si are litiaza).

Tratamentul consta in masuri generale si masuri specifice in functie de tipul litiazei (calculii au in compozitia lor chimica 80% oxalati de calciu, cistina, urati, xantina si altele), tratamentul urologic si tratamentul colicii renale.

  • Masurile generale constau in cura permanenta de diureza – pacientul va bea 3 litri de lichide pe zi (apa, ceai, compot) si nu va inlocui apa cu alte bauturi (sucuri de citrice, cafea, ape minerale) deoarece acestea favorizeaza formarea de calculi. Deasemenea, este necesara prevenirea infectiilor urinare si tratamentul corect al acestora.
  • Masurile specifice sunt reprezentate de regim sarac in oxalati si purine, acidifierea urinii in litiaza fosfatica si cea din infectii urinare, alcalinizarea urinii cand exista calculi de acid uric sau de cistina.
    Colica renala se trateaza prin aplicarea de caldura in regiunea lombara, mentinerea unei diureze convenabile care sa usureze eliminarea calculilor si medicamente analgezice si spasmolitice.
    Tratamentul urologic este indicat in caz de colica renala prelungita, la pacientii care fac febra sau atunci cand dimensiunile calculului fac improbabila eliminarea lui. Se poate recurge la litotritie extracorporeala (fragmentarea calculului cu ajutorul ultrasunetelor), interventii endoscopice sau interventii chirurgicale deschise.

Ori de cate ori experimentati simptomele prezentate mai sus va puteti adresa, atat pentru diagnosticare cat si pentru un plan amanuntit de tratament, Clinicii PULS unde o echipa de specialisti (Urologie, Radiologie si Imagistica Medicala) sunt mereu la dispozitia dvs.

Programarile le puteti face fie contactandu-ne la 021.9290 sau accesand formularul pe programare online aici.

Litiaza-Biliara

Litiaza Biliara

 

Litiaza biliara

Litiaza biliara este o afectiune digestiva frecvent intalnita, caracterizata prin formarea de calculi (pietre) in caile biliare, in special in vezicula biliara.

Ce sunt calculii?
Calculii sunt bucati de material „rocklike” formate in interiorul veziculei biliare datorita unui dezechilibru in compozitia bilei sau o afectare a contractiei veziculei biliare. Numarul si dimensiunea lor sunt variabile, fiind alcatuite din colesterol sau pigmenti biliari.

Factorii de risc
Factorii care pot fi asociati cu risc crescut de colelitiaza sunt:
1) Genul: femeile prezinta un risc mai mare;
2) Varsta: riscul creste odata cu inaintarea in varsta;
3) Istoricul familial: fondul genetic are un rol important, iar riscul este mai crescut la persoanele care au in familie rude cu litiaza biliara;
4) Alti factori precum: folosirea preparatelor cu progesteron, obezitatea, sedentarismul, diabetul zaharat etc.

Simptomele
Daca un pacient a avut un episod simptomatic, riscul de a avea si altele este mai mare, indicand necesitatea unui tratament adecvat.

  • Colica biliara – este cel mai frecvent simptom, constand in atacuri episodice cu durere abdominala localizata in partea dreapta a abdomenului superior, fiind asociata cu greata, varsaturi si intoleranta la alimente bogate in grasimi.
  • Colecistita acuta – durerile biliare recurente si blocarea canalului cistic care poate conduce la obstructie totala, rezultand inflamarea veziculei biliare. Durerea este continua si asociata cu febra, prin urmare necesitand consult imediat de specialitate.
  • Alte complicatii – datorita migrarii calculilor pot aparea: icterul (colorarea in galben a ochilor si pielii), infectia ductelor biliare (colangita acuta) sau pancreatita.

Diagnosticarea
Diagnosticarea este facuta prin radiografie abdominala, ecografie (metoda cea mai frecvent utilizata), colecistografia orala, ERCP (colecistopancreatografia endoscopica retrograda) etc.

Tratamentul
Exista trei optiuni majore de tratare a litiazei biliare, alegerea celui mai potrivit tratament depinzand de datele clinice:

1) expectativa, respectiv pe moment nu se intreprinde nimic, ci doar se asteapta si se observa;
2) tratament chirurgical, respectiv excizia veziculei biliareprin colecistectomie deschisa sau laparoscopica;
3) tratament nechirurgical, respectiv eliminarea calculilor cu prezervarea veziculei biliare, cel mai frecvent fiind folosite trei metode:

  • administrarea de acizi biliari;
  • litotripsie electrohidraulica;
  • litotripsie extracorporeala;

Sfaturi pentru prevenirea litiazei biliare
Alimentatia are cel mai important rol. Alimentatia cotidiana trebuie sa fie echilibrata, cu 3 mese principale pe zi, fiecare masa continand o cantitate de grasimi pentru a asigura contractia veziculei biliare.
Evitarea sedentarismului este, deasemenea, importanta.
Pacientii obezi care urmeaza un program de reducere a grasimii corporale trebuie avertizati si pot beneficia de tratament cu acizi biliari pentru a preveni formarea calculilor.

Ori de cate ori experimentati simptomele prezentate mai sus va puteti adresa, atat pentru diagnosticare cat si pentru un plan de tratament amanuntit, Clinicii PULS unde o echipa de specialisti (Gastoenterologie, Medicina Interna, Radiologie si Imagistica Medicala) sunt mereu la dispozitia dvs.  

Programarile le puteti face fie contactandu-ne la 021.9290 sau accesand formularul pe programare online aici