Stress-ul

Stresul

(articol scris de Psiholog Ligia Cristache Savu)

Definitia STRESULUI conform Dictionarului Larrouse este:

cuvant englez utilizat pentru prima data de H. Seyle, in 1936, pentru a desemna starea in care se gaseste un organism amenintat de dezechilibru sub actiunea unor agenti sau conditii care pun in pericol mecanismele sale homeo-statice.” (2000)

In anul 1946 s-a vorbit pentru prima oara despre „Sindromul general de adaptare” definit de Hans Seyle ca un fenomen de adaptare pe termen lung sau scurt al organismului ca raspuns la expunerea permanenta la o stare de alerta.

Conform aceluiasi autor stresul are trei faze:

  • reactia de alarma: identificarea stresorului si pregatirea pentru a-i face fata;
  • reactia de rezistenta: mecanismele de adaptare sunt actionate pentru a face fata stresului;
  • reactia de epuizare: aceasta apare in momentul in care stresorul nu a fost depasit si este consecinta epuizarii organismului de a lupta impotriva stresului.

Stresul poate afecta o persoana in toate planurile vietii: atat social, profesional sau personal, pentru o perioada mai scurta sau mai lunga. Aceasta perioada depinde de felul in care stresul este resimtit in functie de particularitatile individuale: varsta, sex, educatie, tip de personalitate.

Desi vorbim de stres pentru a defini o stare sau o situatie dificila si de cele mai multe ori este asociat unor sentimente si situatii cu conotatie negativa, nu trebuie sa uitam de stresul ca aspect normal si necesar al vietii si de faptul ca un anumit volum de stres este necesar supravietuirii.

Tipuri de agenti stresori:

  • somatici: temeraturile scazute sau foarte crescute; traumatismele, sau durerile, zgomot;
  • psihici: frica, supararea, persecutia, anxietatea, pericolul, dezamagirea, violenta psihica;
  • sociali: problemele si conflictele din cadrul relatiilor interumane, izolarea, emigrarea, dezradacinarea.

Conform unui articol publicat de Agentia Europeana pentru Sanatate si Securitate in Munca, stresul ocupational reprezinta a doua problema de sanatate legata de activitatea profesionala. De asemenea, in cadrul aceluiasi articol stresul in munca „apare atunci cand solicitarile mediului de munca depasesc capacitatea angajatorilor de a face fata sau de a mentine sub control„.

In unele situatii stresul poate fi constructiv, motivand si mobilizand resursele individului, iar in acest caz este denumit „eustress”. Dar exista si situatia opusa, in care stresul se rasfrange in mod negativ asupra angajatului si este numit „distress”. (Jurcau si Moldovan, 2003)

Consecintele expunerii la factorii stresori

pot fi si de natura fiziologica, nu numai de natura psihica:

  • Consecinte de natura fiziologica:

    • accelerarea sau dimpotriva incetinirea metabolismului
    • cresterea ritmului cardiac si a tensiunii arteriale
    • dilatarea pupilelor
    • accelerarea ritmului respirator
    • transpiratie
    • insomnie
  • Consecinte de natura psihologica:

    • oboseala
    • surmenaj
    • pierderea capacitatii de a sintetiza si de a gandi in mod abstract
    • iritabilitate/nervozitate
    • anxietate
    • scaderea nivelului de comunicare/socializare;
    • tendinta la izolare
    • lipsa randamentului

Metode de a combate stresul/Mecanisme de coping

(“efort cognitiv şi comportamental de a reduce, stapani sau tolera solicitarile interne sau externe care depasesc resursele personale” Lazarus şi Folkman)

  • Increderea in fortele proprii genereaza mai multa perseverenta in fata dificultatilor si obstacolelor determinand mai multe sanse de succes.
  • Somn odihnitor
  • Exercitii fizice zilnice
  • Alimentatie sanatoasa
  • Gandire pozitiva
  • Evaluarea corecta a situatiilor. Invata sa faci alegeri
  • Limitarea activitatilor zilnice. Trebuie sa invatam sa spune «NU»
  • Respect fata de propria persoana
  • Respectarea orelor de pauza. Momente de relaxare
  • Folosirea timpul liber in scop personal, pentru hobby-uri etc.
  • Solicitarea ajutorului din partea celorlati
Articol scris de Psih. Ligia Cristache Savu, Psiholog practicant autonom pe psihologia muncii, organizationala si psihologia transporturilor.

Lasă un răspuns

Your email address will not be published. Required fields are marked *

one × two =