Fie că avem de făcut o călătorie în scop de afaceri, fie că mergem în vacanţă, stresul de a nu avea probleme de sănătate ne face puţin mai anxioşi. Pentru cei care călătoresc dintr-o ţară dezvoltatăîntr-o ţarăîn curs de dezvoltare riscul aparieţiei diareei călătorului este mare.

Ce este diareea călătorului? Diareea călătorului se defineşte prin prezenţa a trei sau mai multe scaune neformate pe zi (de cele mai multe ori apoase şi foarte numeroase), asociate  cu dureri abdominaele colicative, balonare, uneori greață şi vărsături la o persoană care călătoreşte  dintr-o ţară dezvoltată (cu risc scăzut) în special către zonele subdezvoltate sau în curs de dezvoltare(risc înalt). Persoanele care locuiesc în zonele cu risc înalt nu se îmbolnăvesc deoarece organismul lor este obişnuit cu agenţii infecţioşi incriminaţi în apariţia diareei călătorului.

Există regiuni cu risc scăzut (ex: SUA, Canada), cu risc intermediar (Europa Centrală și de Est) și cu risc înalt (Africa, Asia sau Mexic). Riscul de apariție a diareei călătorului  ține nu numai de regiunea unde are loc călătoria, ci și de anotimpul  în care are loc aceasta, incidența fiind mai mare în perioadele călduroase sau ploioase.

 

Cauze

Uneori, diareea călătorului apare ca urmare a stresului legat de călătorie sau de schimbarea dietei, dar, cel mai frecvent, se datorează unui agent infecţios (bacterie, virus sau parazit). Etiologia bacteriană este cel mai frecvent întâlnită (80-90%cazuri), în timp ce etiologia virală (reprezentată mai ales de norovirusuri) și parazitară sunt incriminate într-un număr mult mai mic de cazuri.

Etiologia poate fi sugerată de zona în care se află călătorul, deoarece unele microorganisme sunt mai frecvent întâlnite în anumite regiuni (conform datelor epidemiologice) ex: EC este incriminatăîn aproximativ jumătate dintre cazurile de diareea călătorului diagnosticate în America Latinăşi Africa; Campylobacter jejuni, Salonella spp şi Sgigella spp sunt mai des incriminate în Asia, iar Giardia lamblia este mai des întâlnităîn Nepal.

 

Care este sursa de infecție?

Cel mai adesea, sursa de infecţie este reprezentată de igiena defectuoasă a mâinilor, a apei de băut (inclusiv a cuburilor de gheaţă) şi a alimentelor ingerate(mâncare crudă sau insuficient preparată termic, alimentele usor perisabile-lapte, peşte, fructe de mare, icre, fie al celor care se folosesc de regulă proaspete, dar pentru care nu se respectă condiţiile de sanitație-legume, fructe).

Factori predispozanți în apariția diareei călătorului:

– Vârsta: fiind mai frecventă la copiii mici sau la tinerii cu vârsta între 21 și 29 de ani;

Grupa de sânge: mai des întâlnită la pacienții de grup 0I;

Bolile asociate: pacienţii cu gastrectomie, cei care utilizeaza cronic IPP (medicamente care inhibă secreţia de acid în stomac), cu imunodeficiențe sau care urmează anumite tratamente imunosupresoare.

 

Care sunt semnele şi simptomele diareei călătorului?

Diareea călătorului poate fi uşoară sau severă. Majoritatea persoanelor care dezvoltă boala prezintă simptomatologie în primele 2 săptămâni, cel mai frecvent în primele 2-3 zile de la sosirea într-o ţarăîn curs de dezvoltare.

Simptomul dominant, prezent întotdeauna estediareea, asociată cu tenesme rectale, durere abdominală colicativă (crampe-80% cazuri), balonare, uneori greață (10-25%cazuri), vărsături și/sau febră (10-15% cazuri), simptome/semne clinice de deshidratare (gură/tegumente uscate, uneori chiar oligurie, tulburări de ritm cardiac), astenie şi anorexie(lipsa poftei de mâncare).

               Forma clasică de diareea călătorului este determinată de E. coli enterotoxigen, debutul bolii find la 3-5 zile de la sosirea persoanei în regiunea la risc și se caracterizează prin apariția de scaune apoase, numeroase, asociate cu dureri abdominale, astenie și anorexie. Mai rar (1-3% din cazuri), diareea călătorului poate fi produsă de Campylobacter jejuni sau Shigella spp.,pacientul prezentând scaune diareice cu mucus, sânge şi, în cazurile mai severe, chiar puroi, asociate cu febră și tenesme rectale.

Cele mai „zgomotoase“ forme clinice de diareea călătorului sunt cele produse de virusuri (frecvent norovirusuri și rotavirusuri), caracterizate prin debutul rapid, numărul mare de scaune diareice apoase, asociate cu greață, vărsături, deshidratare masivă și doar rareori febră (diaree de tip holeriform).

Diareea de cauza parazitară se caracterizează prin debut tardiv, durata mai lungă a unei simptomatologii nu foarte zgomotoase în care un loc principal îl ocupă eructațiile, greața și vărsăturile, precum și răspunsul nesatisfăcător la măsurile obișnuite de tratament.

Cum se stabileşte diagnosticul? Diagnosticul se face pe criterii clinice (simptomatilogie) şi anamnestice(persoana care călătoreşte dintr-o ţară dezvoltatăîntr-o ţară cu risc).

Se pot efectua o serie de analize de sânge (mai ales în cazul în care persoana prezintă semne de deshidratare severă sau alterare importantă a stării de sănătate), examene din scaun (coproparazitologic şi coproculturi), darde regulănu se aşteaptă rezultatul coproculturilor şi antibiogramei întrucât acestea durează şi în 25-50% dintre cazuri nu se identifică agentul cauzal.

 

Ce avem de făcut?

  1. Rehidratare: cu cât diareea este mai severă, cu atât riscul de deshidratare este mai mare. Odată cu scaunele frecvente, pierdeţi din organism nu doar apă ci si electroliţi, sodiu, potasiu, bicarbonate, zaharuri. Copiii, persoanele vârstnice sau cele cu imunitate scazută sunt cele mai expuse acestui risc.

 

-apă (îmbuteliată sau fiartăşi apoi răcită), ceaiuri

– soluţii de rehidratare (există pulberi care se reconstituie). Dacă nu aveţi la dispoziţie aceste soluţii, vă puteţi prepara singuri astfel:

  • ½ linguriţă de sare
  • ½ linguriţă bicarbonat alimentar
  • 4 linguri zahăr
  • 1 litru apa îmbuteliată sau fiartă (minimum 3 minute) şi răcită

Lichidele trebuie să le beţi în cantităţi mici, pe parcursul întregii zile (dacă veţi bea o cantitate mare, pot să apară vărsăturile).

 

  1. Dieta: atâta timp cât scaunele sunt diareice este bine să consumaţi: orez (ideal ar fi mucilagiu de orez), pâine prăjită sau uscată (veche, nu pâine proaspătă), covrigei săraţi sau stiksuri, bananăşi, dacă aveţi posibilitatea, mere coapte. De asemenea, daca nu prezentaţi vărsături, puteţi manca, morcov bine fiert, telemea de vacă. Acest regim trebuie să-l ţineţi atâta timp cât persistă diareea, apoi puteţi reveni la dieta normală (evitând însă laptele, prăjelile, tocăturile, băuturile care conţin cofeină, murăturile, condimentele picante cel puţin 1 săptămână).

 

 

Trebuie să iau medicamente?

În funcţie de severitatea simptomelor, puteţi lua antispastice, antialgice. De asemenea, puteţi lua inhibitori de motilitate (ex. loperamid) dar DOAR în asociere cu un antibiotic (evitaţi să luaţi un inhibitor de motilitate dacă aveţi scaune cu sânge. Daca simptomatologia se agravează, întrerupeţi administarea inhibitorului de motilitate.Probioticele pot fi administrate atât pe parcursul diareei cât şi 1-2 săptămâni dupăce aceasta s-a remis.

 

 

Când trebuie să luaţi antibiotic?

Diareea călătorului este o afecţiune autolimitantă (de obicei, doar cu măuri de dietă se opreşte spontan). Totuşi, întrucât în peste 90% dintre cazuri etiologia este bacteriană, se poate iniţia antibioterapia (cel mai adesea empiric-nu se aşteaptă rezultatul antibiogramei/nu se efectuează teste din scaun). În această afecţiune, cele mai recomandate antibiotice sunt fluorochinolonele (oflxacina, norfloxacina, ciprofloxacina sau levofloxacina), rifaximina-a sau azitromicina. Durata tratamentului este de 3-5 zile.

Întrucât într-o călătorie este posibil să nu ai acces imediat la îngrijiri medicale, este recomandat ca înainte de o astfel de deplasare să discuţi cu medicul de familie care îţi poate prescrie un antibiotic pe care să-l iei dacă va fi cazul.

 

Când trebuie să văîngrijoraţi?

  • dacă scaunele diareice sunt numeroase şi sunt prezente de cel puţin 24 ore;
  • dacă aveţi sânge în scaun;
  • dacă aveţi febră sau frisoane;
  • dacă prezentaţi vărsături numeroase;
  • dacă suferiţi de alte afecţiuni care ar putea să se agraveze în condiţiile unei deshidratări (ex: afecţiuni cardio-vasculare).

 

Să nu uităm ca persoanele cele mai vulnerabile sunt copiii mici, vârstnicii, persoanele

imunotarate!!!

 

 

Câteva reguli carete pot ajuta să previi diareea călătorului

 

  1. Spălarerea mâinilor (apăşi săpun)des şi întotdeauna înainte de masă. Dacă acest lucru nu este posibil, foloseşte o soluţie de mâini dezinfectantă;
  2. Evită să mănânci în locuri în care igiena este deficitară;
  3. Consumă alimente care sunt gătite adecvat. Atenţie la fructele de mare!
  4. Nu consumă alimente păstrate la temperaturi inadecvate (alimentele gătite, lăsate la temperatura camerei, în condiţiile unei temperaturi ambientale de peste 32˚C, mai mult de o oră nu mai trebuie consumate);
  5. Evită fructele şi legumele care nu pot fi bine spălate (ex: căpşunele, salată, varză, spanac). De asemenea, nu uita să speli fructele şi legumele pe care le consumi crude, cu apa îmbuteliată sau apă fiartă;
  6. De preferat să-ţi decojeşti singur fructele (banană, avocado, portocale)
  7. Bea doar apă îmbuteliată. Foloseşte apă îmbuteliată şi când te speli pe dinţi. Dacă trebuie să foloseşti apa locală, fierbe-o cel puţin 3 minute.

Lasă un răspuns

Your email address will not be published. Required fields are marked *

20 + 6 =

Sună acum